Boala Alzheimer este o afecțiune neurodegenerativă, care provoacă o scădere progresivă a abilităților cognitive și a memoriei. Treptat, persoana afectată va avea din ce în ce mai multe dificultăți în memorarea evenimentelor, recunoașterea obiectelor și a fețelor, în amintirea sensului cuvintelor și exercitarea capacității de judecare. Boala este ireversibilă și incurabilă. Cea mai frecventă formă de demență la vârstnici, maladia Alzheimer se manifestă, în general, după vârsta de 60 de ani. Contrar unor idei care circulă la nivel general, maladia Alzheimer nu este o consecință normală a îmbătrânirii. Iată mai jos ce trebuie să știi despre boala Alzheimer, care sunt cauzele și simptomele ei și cum poate fi gestionată.
Ce este boala Alzheimer
Maladia Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență la persoanele de vârsta a treia, reprezentând aproximativ 65% din totalul cazurilor. Termenul de “demență” cuprinde totalitatea tulburărilor caracterizate de o scădere ireversibilă a facultăților mintale.
Spre deosebire de alte forme de demență, maladia Alzheimer se dezvoltă treptat și afectează, în principal, memoria pe termen scurt, în stadiile incipiente. Boala Alzheimer este, de fapt, o formă foarte accelerată de îmbătrânire a creierului și este o consecință a unor factori diverși combinați, de la ereditate la stil de viaţă.
În maladia Alzheimer apar leziuni foarte specifice, care invadează treptat creierul și distrug neuronii. Primii afectați sunt cei din regiunea denumită hippocampus, care controlează memoria.
Numele bolii a fost dat de medicul Alois Alzheimer, un neurolog german, în 1906. Acesta a fost primul care a descris respectivele leziuni cerebrale, după ce a făcut autopsia unei femei care murise de demență. El a remarcat în creierul femeii plăci anormale și combinații de celule nervoase considerate în prezent principalele semne fiziologice ale maladiei Alzheimer:
- producția și acumularea excesivă de proteine beta-amiloide în anumite zone ale creierului, care formează plăcile amiloide – sau plăci senile – asociate cu moartea neuronilor.
- “Deformarea” proteinelor structurale Tau, esențiale neuronilor, rezultând gheme neurofibrilare.
În plus, apare o inflamație care contribuie la deteriorarea neuronilor.
Până în prezent, nu a fost descoperit niciun tratament care să poată opri sau inversa procesele specifice maladiei Alzheimer.
Potrivit specialiștilor, maladia Alzheimer afectează aproximativ 1% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 65 și 69 de ani și 20% dintre cele cu vârsta între 85 și 89 de ani.
Se estimează că 1 din 8 bărbați și 1 din 4 femei vor dezvolta boala Alzheimer de-a lungul vieții. O explicație pentru faptul că femeile sunt mai afectate este aceea că speranța lor de viață este mai mare, de aici și probabilitatea mai crescută de a o dezvolta. Având în vedere creșterea speranței de viață la nivel general, se estimează că, în următoarele decenii, numărul persoanelor suferind de maladia Alzheimer va crește.
Cauzele bolii Alzheimer
Cauzele exacte ale bolii Alzheimer nu sunt cunoscute. În majoritatea cazurilor, boala apare pe fondul unei combinații de factori de risc, dintre care îmbătrânirea este elementul principal.
Printre alți factori de risc pe care specialiștii îi asociază cu boala Alzheimer se numără:
- cei similari bolilor cardiovasculare – hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, obezitate, diabet
- anumite infecții
- expunerea la produse toxice
- sedentarismul
- singurătatea
- anumite gene.
Deși a fost o asociere destul de vehiculată, niciun studiu științific serios nu a reușit, până în prezent, să confirme ipoteza unei legături de cauzalitate între expunerea la aluminiu (prin recipientele folosite pentru alimente, ustensile de bucătărie sau produse de igienă) și boala Alzheimer.
Boala Alzheimer este ereditară?
Răspunsul la întrebarea dacă boala Alzheimer este ereditară este unul pozitiv. Dar, deși există forme ereditare ale maladiei Alzheimer, acestea reprezintă mai puțin de 1% din cazuri. Aceste forme se manifestă de obicei înainte de vârsta de 40 de ani.
Simptomele bolii Alzheimer
Boala Alzheimer se dezvoltă în timp, iar specialiștii au stabilit deja că, de la formarea primelor leziuni pe creier la apariția primelor simptome pot trece și 10 – 15 ani. Primele simptome apar, de obicei, după vârsta de 60 de ani.
Care sunt primele semne de Alzheimer
Care sunt primele semne de Alzheimer? În prima etapă, apar pierderile de memorie ocazionale, schimbările de dispoziție și o dezorientare ușoară în spațiu. Cea mai afectată este memoria pe termen scurt, bolnavul are dificultăți în a-și găsi cuvintele și a urmări firul unei conversații. Diagnosticul este confirmat după ce problemele de memorie se agravează și dacă și alte funcții cognitive, precum limbajul și recunoașterea obiectelor, se deteriorează.
Ulterior, problemele de memorie se agravează, amintirile mai vechi fiind totuși mai bine păstrate decât cele recente. Afectarea treptată a altor zone din creier face ca bolnavilor să le fie dificil să-și gestioneze viața cotidiană. Persoana cu Alzheimer are nevoie de ajutor pentru anumite activități (deplasare, gestionarea bugetului, gătit etc.).
Le este afectată judecata, dar și orientarea în spațiu și timp și exprimarea verbală. Pot apărea probleme de comportament neobișnuite, ca agresivitatea, un limbaj atipic sau schimbarea trăsăturilor de personalitate.
Stadiul final al bolii Alzheimer
În stadiul final al bolii Alzheimer, numit și etapa terminală, bolnavul își pierde autonomia, poate dezvolta tulburări psihiatrice, de exemplu, halucinații, iar pierderile de memorie și dezorientarea sunt severe. Pacienții își neglijează igiena personală, devin incontinenți, nu se pot alimenta corespunzător. În acest moment, devine necesară monitorizarea permanentă sau internarea într-o clinica medicală specializată.
Cât trăiește un bolnav de Alzheimer?
Răspunsul la întrebarea cât trăiește un bolnav de Alzheimer depinde de momentul apariției primelor simptome. Speranța de viață după apariția afecțiunii scade în funcție de momentul în care a apărut, la persoanele foarte în vârstă existând tendința de a se agrava rapid. În general, dacă primele semne de Alzheimer apar în jurul vârstei de 60 sau 65 de ani, speranța de viață este de aproximativ 8 până la 12 ani.
De ce mor bolnavii de Alzheimer? Care sunt cauzele decesului
Boala Alzheimer nu este o cauză directă a decesului. Deci de ce mor bolnavii de Alzheimer? În orice stadiu al bolii, pacienții pot muri din cauza altei afecțiuni, de exemplu, pneumonie, cauzată de dificultăți de înghițire, pentru că uită cum să mănânce. Complicațiile indirecte, precum infecțiile, reduc speranța de viață a bolnavului. În stadiul ei avansat, boala Alzheimer este fatală similar, de exemplu, unui cancer.
Cum se pune diagnosticul bolii Alzheimer
Pierderile de memorie sunt normale la orice vârstă și sunt de obicei legate de neatenție, de procesul natural de îmbătrânire sau chiar de o stare depresivă ori anxioasă.
În cazul bolnavilor de Alzheimer, de multe ori membrii familiei sunt cei care solicită o consultație, fiind preocupați de bunăstarea acestora. Medicul va lua în considerare modul în care se manifestă pierderea memoriei și alte dificultăți pe bolnavul le întâmpină în viața cotidiană. Acesta efectuează teste de evaluare a facultăților cognitive ale bolnavului: viziune, scris, memorie, rezolvare de probleme etc.
De asemenea, pot fi efectuate diverse investigații medicale pentru a exclude posibilitatea ca simptomele să fie ale altei probleme de sănătate, de exemplu, o carență de vitamina B12, afecțiuni tiroidiene ori accident vascular cerebral.
Imagistica prin rezonanță magnetică poate face posibilă evidențierea atrofierii anumitor zone ale creierului, caracteristică degenerării neuronilor.
Maladia Alzheimer face subiectul a numeroase cercetări științifice, în speranța descoperirii unor metode de a o diagnostica precoce. Teste de memorie, teste de imagistică cerebrală și analize de sânge ori de lichid cefalorahidian sunt vizate, deocamdată în stadiu experimental.
Cel mai bun tratament pentru Alzheimer
Dacă te întrebi care este cel mai bun tratament pentru Alzheimer, răspunsul este că acesta nu a fost încă descoperit. Dar există mai multe medicamente în dezvoltare al căror efect pare promițător.
Tratamentele vizează oprirea sau stoparea procesului patologic. De asemenea, unele medicamente pot atenua simptomele și îmbunătăți funcțiile cognitive. Tratamentele sunt stabilite după o perioadă în care dozele sunt testate pentru a vedea ce efect au asupra pacientului, fiecare caz fiind diferit. La unele persoane se înregistrează o ameliorare a simptomelor, la altele, o stabilizare, iar la altele pot să nu aibă niciun efect.
Tratamentele includ inhibitori de colinesterază, o enzimă care distruge acetilcolina. Aceste tratamente permit, în cazul simptomelor ușoare până la moderate, creșterea concentrației de acetilcolină – care ajută la transmiterea impulsurilor nervoase – din creier, limitând distrugerile. Însă aceste medicamente își pierd eficacitatea în timp, deoarece neuronii produc din ce în ce mai puțină acetilcolină. În plus, pot provoca reacții adverse, cum ar fi greață și vărsături, pierderea poftei de mâncare și dureri de stomac.
Al doilea tip de tratament folosit în gestionarea maladiei Alzheimer este antagonistul receptorilor N-metil-D-aspartat (NMDA), localizați pe neuroni. Acesta ia locul glutamatului, care, prezent în cantități mari în mediul neuronal, contribuie la apariția bolii.
Prevenirea bolii Alzheimer
Până în prezent, nu a fost descoperită o metodă clară de a preveni boala Alzheimer. Dar adoptarea unor bune obiceiuri poate să ajute la conservarea facultăților cognitive pe termen lung, precum și la reducerea riscului de a dezvolta boala Alzheimer.
În general, riscul de a dezvolta boala Alzheimer poate fi redus prin adoptarea unui stilul de viață sănătos și evitarea unor factori de risc, precum hipertensiunea arterială, diabetul, hipercolesterolemia și fumatul.
Alimentația și boala Alzheimer
De-a lungul timpului au fost făcute mai multe studii prin care s-a căutat stabilirea importanței unei anumite diete în prevenirea bolii Alzheimer. Mai precis, este vorba despre o anumită alimentație care să întârzie procesul de îmbătrânire.
Dieta mediteraneană
Dieta mediteraneană protejează împotriva bolilor cardiovasculare și îmbunătățește speranța de viață. Dieta include un consum mare de fructe, legume, ulei de măsline și pește, dar și o cantitate mică de vin roșu. Mai multe studii au demonstrat că persoanele care au adoptat o dietă mediteraneană prezintă un risc mai scăzut de a suferi de boala Alzheimer, de declin cognitiv și de a muri din cauza acestei afecțiuni. Explicația ar fi conținutul ridicat de antioxidanți, mai ales complexul de vitamine B și acidul eicosapentaenoic (EPA), un acid gras Omega-3 care se găsește în pește și are un efect protector asupra neuronilor.
Restricția calorică
O dietă săracă în calorii întârzie procesul de îmbătrânire și crește speranța de viață. Un studiu a demonstrat că persoanele care consumă zilnic cele mai multe calorii și au și o predispoziție genetică au fost mai afectate de boala Alzheimer comparativ cu cele care au practicat restricția calorică. Alte studii pe animale au sugerat că restricția calorică crește rezistența neuronilor din creier la boala Alzheimer, boala Parkinson și accidentul vascular cerebral.
Activitățile fizice
Mai multe studii au demonstrat beneficiile activităților fizice regulate în prevenirea demenței și a declinului cognitiv. Exercițiile fizice trebuie să fie efectuate regulat, zilnic, minimum 30 de minute, indiferent de intensitatea lor. Orice este permis, de la mersul pe jos la înot și fitness, atât timp cât activitățile fizice sunt practicate regulat. Exercițiile fizice îmbunătățesc forța, rezistența, sănătatea cardiovasculară, somnul, circulația sângelui și starea de spirit.
Antrenamentul mintal
Studii numeroase au arătat că persoanele care fac antrenament de stimulare a capacităților mintale, de exemplu, lectură, jocuri de memorie, învățarea unei limbi străine etc., prezintă mai puține riscuri de a suferi de demență, respectiv de a dezvolta boala Alzheimer. Menținerea unei minți active pe tot parcursul vieții promovează sănătatea și dezvoltarea neuronilor având rol de prevenire Alzheimer. Pe de altă parte, aceste exerciții au mai puțin efect după debutul declinului cognitiv, manifestat în maladia Alzheimer.
Metode complementare de gestionare a bolii Alzheimer
Diverse produse naturale și terapii complementare pot fi folosite după declanșarea bolii Alzheimer. Iată care sunt cele mai utilizate:
Produse naturale care pot fi folosite în gestionarea maladiei Alzheimer
Anumite produse naturale pot avea un efect de protecție asupra neuronilor:
Uleiul de pește – consumul regulat de acizi grași Omega-3 poate reduce riscul de declin cognitiv, demență sau de boala Alzheimer.
- Huperzina A – un alacaloid extras dintr-o plantă chinezească, acesta inhibă producția de colinesterază, acționând ca inhibitor. Potrivit unor studii, huperzina A ar îmbunătăți memoria, funcțiile cognitive și comportamentul bolnavilor de Alzheimer.
- Salvia – extractul din această plantă ar putea îmbunătăți funcțiile cognitive ale pacienților care suferă de boala Alzheimer și ar reduce stările de agitație, potrivit unor studii.
- Melissa – anumiți compuși din această plantă pot acționa asupra unor receptori specializați din sistemul nervos central, fiind benefici în boala Alzheimer.
- Lavanda – uleiul esențial are proprietăți calmante, care pot ajuta la reducerea agresivității și anxietății pacienților cu Alzheimer.
- Curcuma – acest compus din turmeric ar avea efecte benefice în limitarea efectelor maladiei Alzheimer.
Este de reținut faptul că, deși s-au dovedit utile în prevenirea și gestionarea bolii Alzheimer, produsele de mai sus nu au fost subiectul unor cercetări foarte ample și încă sunt studiate efectele lor în acest sens.
Meloterapia
Mai multe cercetări au stabilit efectul benefic al terapiei muzicale pentru persoanele suferind de demență, inclusiv de boala Alzheimer. Bolnavii au înregistrat o îmbunătățire a abilităților sociale și a stării emoționale, precum și o reducere a tulburărilor de comportament specifice acestei afecțiuni.
Terapia prin artă
Persoanele care suferă de boala Alzheimer pot fi integrați în diverse programe de exprimare artistică, de exemplu, de creare de povești.
Terapia cu animale
Studii la scară mică au arătat că terapia cu animale de companie poate ajuta la reducerea tulburărilor de comportament la persoanele suferind de demență, inclusiv de boala Alzheimer. Interacțiunea cu un animal al ajuta și la creșterea nivelului de interacțiune socială al bolnavului.
Sfaturi pentru familia bolnavului de Alzheimer
Starea psihică și emoțională a familiei unei persoane suferind de boala Alzheimer are de suferit. Specialiștii vorbesc chiar de un “doliu alb”, pentru că persoana după care plang nu este decedată, dar, treptat, își pierde capacitățile mintale, este prezentă fizic, dar devine imposibil de comunicat cu ea.
Frecvent apare o inversare a rolurilor – de exemplu, copilul care devine părinte pentru cel bolnav -, a sarcinilor, dar și riscul de supraprotecție ori abandon. Lipsa predictibilității poate avea asupra aparținătorului unei persoane suferind de boala Alzheimer un impact negativ din punct de vedere emoțional. Ce poate face acesta este să recunoască și să accepte situația ca atare și să se concentreze pe a face ce ține de el. O bună organizare și sprijin din partea familiei și prietenilor sunt esențiale, la fel și apelarea la diverse mijloace de relaxare ori chiar la un psiholog, atunci când îngrijitorul persoanei suferind de boala Alzheimer simte că nu mai poate face față situației.
Tot un specialist poate să ofere sfaturi privind comunicarea cu bolnavul de Alzheimer, la nivel verbal și non-verbal. Încurajarea conversațiilor și evitarea izolării sunt foarte importante pentru persoana suferind de boala Alzheimer, la fel ca și mijloacele de relaxare. Persoana suferind de boala Alzheimer își păstrează sentimentele, percepe și apreciază gesturile de tandrețe până la sfârșitul bolii, deci trebuie să fie respectată și iubită.
Susținerea socială și medicală a bolnavului de Alzheimer
Sprijinul social este o componentă importantă a tratamentului, la fel și o monitorizare medicală strictă.
Pacienții trebuie să fie examinați regulat de medic, să fie integrați într-un mediu stabil, calm, cu un nivel de periculozitate redus. Stabilirea unor ritualuri și ajutoarele pentru memorizare – diverse etichete plasate pe lucrurile folosite zilnic -, purtarea unui card sau a unei brățări cu numele, boala de care suferă și un număr de telefon la care se poate apela în cazul în care se pierd se numără printre măsurile de gestionare a situației.
Internarea într-o instituție medicală de specialitate
Decizia de a interna bolnavul într-o unitate medicală de specialitate va fi luată în funcție de nevoile acestuia, dar și ale celor din jurul lui. Este recomandată integrarea treptată, pentru a evita reacțiile legate de un sentiment de abandon sau de ruptură pentru persoana bolnavă și familia acesteia deopotrivă. Deși este dificil de obținut un consimțământ real privind internarea, este important ca bolnavul să fie implicat în această decizie.
Înainte de a alege o astfel de unitate medicală, este recomandat să te informezi asupra unor aspecte esențiale, de la costurile și modalitățile de finanțare ale instituției la eventualele plăți, inclusiv cele legate de servicii considerate suplimentare, și, cel mai important, un plan de îngrijire personalizat al pacientului.
Boala Alzheimer este cea mai comună formă de demență și este incurabilă. Prevenirea instalării demenței prin combaterea factorilor de risc și adoptarea unui stil de viață sănătos sunt foarte importante. Stabilirea unui tratament adecvat și a unui plan de îngrijire fizică și de susținere emoțională și psihică a bolnavului, inclusiv apelarea la personal specializat ori internarea acestuia într-o clinică sunt esențiale pentru creșterea calității vieții acestuia.